Venitul dumneavoastră este impozabil în Germania dacă:

aveți domiciliul în Germania
aveți reședința obișnuită în Germania, adică dacă petreceți mai mult de 6 luni pe an calendaristic (183 de zile) în Germania.

Întregul dumneavoastră venit este impozabil. Acesta cuprinde diferite forme de venit (de exemplu salariul, pensii și venituri din închiriere) și, de asemenea, venitul pe care îl realizați în afara Germaniei (venitul global).

Dacă sunteți angajat, venitul dumneavoastră principal va fi cel din salariu. Impozitul pe venitul din salariu („Lohnsteuer”) vă este reținut automat din salariu, în regim de reținere la sursă. În plus, din salariu vă vor mai fi reținute și un spor de solidaritate („Solidaritätszuschlag”) și - dacă sunteți membru al unei comunități religioase finanțate prin impozite – un impozit pentru biserică („Kirchensteuer”). Angajatorul dumneavoastră virează aceste sume direct către Administrația Financiară („Finanzamt”) responsabilă. De asemenea, angajatorul vă deduce din salariu și sumele pe care le datorați către asigurările sociale obligatorii (de șomaj, de sănătate, de îngrijire, de pensie și de accidente). Pe statul de plată pe care îl primiți de la angajator puteți vedea ce sume vă sunt deduse lunar din salariu.

Atenție: Dacă ați încheiat asigurări private, de exemplu o asigurare privată de sănătate, contribuțiile către acestea trebuie achitate individual.

Nivelul impozitului pe venit depinde de venitul dumneavoastră anual. Acesta cuprinde toate veniturile pe care le realizați într-un an calendaristic, mai puțin anumite sume neimpozabile. Există un venit de bază neimpozabil. În anul 2017 acesta este de 8.820 € pentru persoanele singure și de 17.640 € pentru persoanele căsătorite și cele care trăiesc într-o relație de parteneriat înregistrată. Pe lângă acesta există pentru salariați și un venit neimpozabil forfetar de 1000 € pe an. Dacă venitul dumneavoastră anual este mai mare decât aceste sume sau alte sume neimpozabile, veți plăti impozit pe venit pentru suma care depășește aceste limite. Cota de impozitare începe la 14% și crește odată cu creșterea venitului. Cota maximă de impozitare este de 45%.

Dacă din partea băncii dumneavoastră din Germania vă revin venituri din investiții, de exemplu dobânzi, și acestea sunt impozabile. Acestea vor fi reținute direct de către bancă și virate către Administrația Financiară („Finanzamt”). Veniturile din investiții sunt impozabile cu o cotă unică de 25%.

Atenție: Dacă dobânzile obținute nu depășesc 801 € (respectiv 1602 € în cazul soților impozabili în regim comun și al celor care trăiesc într-o relație de parteneriat înregistrată), acestea nu sunt impozabile. În acest scop nu uitați însă să faceți o cerere de derogare de la impozitare la banca dumneavoastră („Freistellungsantrag”).

Familiile și familiile monoparentale beneficiază de anumite avantaje fiscale. Acestea sunt luate în considerare încă din faza deducerilor lunare prin repartiția în clasa de impozitare corespunzătoare.

Vă puteți calcula sarcina fiscală probabilă cu ajutorul calculatorului de salariu și impozit pe venit al Ministerului Federal al Finanțelor.

La încheierea anului calendaristic puteți depune o declarație de venit („Einkommenssteuererklärung”), pentru ca Administrația Financiară („Finanzamt”) să poată verifica dacă ați plătit prea mult sau prea puțin impozit. Deseori este avantajos pentru angajați să depună o declarație de venit. Prin aceasta puteți solicita returnarea eventualelor sume pentru care beneficiați de deduceri. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Atenție: În anumite cazuri aveți obligația de a depune declarația de venit („Steuererklärung”), de exemplu dacă pe lângă salariu ați avut și alte surse de venit, dacă ați beneficiat de indemnizații de șomaj, indemnizații de boală sau de subvenții pentru lucrul cu program redus, dacă ați avut concomitent mai multe locuri de muncă sau în cazul unor anumite combinații de clase de impozitare. În acest caz trebuie să predați declarația de venit („Steuererklärung”) până pe data de 31 mai a următorului an calendaristic. Este posibil să vi se ceară să efectuați o plată suplimentară de impozit.

Dacă nu sunteți obligat să depuneți declarația de venit, („Steuererklärung”) aveți la dispoziție 4 ani pentru a o face din proprie inițiativă.

Cel mai bine puteți completa declarația de venit („Steuererklärung”) online, prin portalul de internet Elster. Pentru a putea folosi portalul Elster este necesar să vă înregistrați. Puteți completa declarația de venit („Steuererklärung”) și sub formă de formular. În ambele cazuri trebuie să trimiteți declarația de venit („Steuererklärung”) Administrației Financiare („Finanzamt”) în a cărei circumscripție locuiți. Dacă aveți întrebări generale cu privire la declarația de venit („Steuererklärung”), Administrația Financiară („Finanzamt”) responsabilă pentru dumneavoastră oferă în mod regulat program cu publicul, în timpul căruia îi puteți contacta personal sau telefonic.

Dacă aveți nevoie de mai mult sprijin pentru completarea declarației de venit („Steuererklärung”) vă puteți adresa unui consultant fiscal („Steuerberater”) sau unui avocat. Serviciile lor sunt contra-cost. Și Asociațiile de Asistență Fiscală („Lohnsteuerhilfevereine”) vă pot ajuta în domeniul fiscal. Acestea sunt asociații de sprijin reciproc ale angajaților și adeseori costă mai puțin decât consilierea prin consultant fiscal sau avocat.

mai sus

FAQ Impozit

Ce clase de impozitare există în Germania?

Ce prevederi există pentru lucrători independenți, pentru cei care exercită activități lucrative independente („Gewerbe”) sau lucrează în domeniul agricol sau forestier?

Ce sunt de fapt clasele de impozitare?

Ce sunt deducerile?

O parte a veniturilor pe care le realizați vă sunt probabil necesare pentru cheltuieli legate de munca dumneavoastră sau de domeniul asigurărilor sociale sau de alte obligații. De anumite părți ale venitului dumneavoastră nu puteți dispune după cum doriți și prin urmare acestea nu ar trebui impozitate. De aceea, la calcularea impozitului pot fi deduse anumite cheltuieli. Astfel venitul total impozabil scade și implicit scade și impozitul care trebuie plătit. Cele mai importante deduceri sunt:

Cheltuieli pentru necesități profesionale („Werbungskosten”): Aceste cheltuieli survin în contextul activității lucrative. Acestea pot fi de exemplu: cheltuieli în legătură cu candidatura pentru un loc de muncă, pentru îmbrăcămintea de lucru și de protecție, pentru materiale de muncă (de ex. unelte, literatură de specialitate, obiecte de birotică), contribuții către sindicat, cheltuieli pentru drumul dintre locul de muncă (principal) și locuință (sub forma unei sume forfetare în funcție de distanță sau sub forma cheltuielilor efective pentru mijloace de transport în comun, dacă acestea sunt mai ridicate decât suma forfetară), cheltuieli pentru dubla întreținere de gospodărie („doppelte Haushaltsführung”).

Sfat: Pentru fiecare angajat sunt calculate automat cheltuieli pentru necesități profesionale („Werbungskosten”) în valoare de 1.000 € pe an. Dacă în cazul dumneavoastră cheltuielile pentru necesitățile profesionale nu depășesc această sumă nu trebuie să le enumerați sau să le justificați în detaliu. Dacă însă aceste cheltuieli au fost mai mari decât 1.000 € pe an, de exemplu dacă din motive profesionale întrețineți o a doua locuință, deoarece localitatea în care lucrați este diferită de cea în care locuiți (așa-numita dubla întreținere de gospodărie - „doppelte Haushaltsführung”), puteți solicita deducerea fiscală a acestor cheltuieli.
Cheltuieli deosebite: Acestea sunt, de exemplu, cheltuieli legate domeniul asigurărilor sociale (cotizații cu caracter preventiv către asigurări), cheltuieli pentru pensii suplimentare sau donații.
Deduceri pentru persoanele care au copii: Deducerea pentru copii („Kinderfreibetrag”) și cea pentru necesitățile de îngrijire, creștere și educație a copilului.
Cheltuieli excepționale: Acestea sunt cheltuieli care depășesc măsura normală și pe care contribuabilul este obligat să le facă, adică de la plata cărora nu se poate sustrage. De exemplu, cheltuieli personale deosebit de ridicate în caz de boală sau cheltuieli pentru întreținerea și formarea profesională a unei alte persoane căreia contribuabilul îi datorează pensie alimentară.