Se afișează postările cu eticheta ASISENT MEDICAL GENERALIST. Afișați toate postările

Gândește bine înainte să vii la muncă în Germania! Cred ca tabelul de mai jos spune tot....

In Germania,trebuie să platești impozite și contribuții sociale foarte mari.

Orice clasă de impozitare ai avea salariul net va fi mizerabil!

Ți se oferă la angajare un salariu brut (de minim 9,35 euro/oră începand cu 1 ianuarie 2020) care este consemnat în

contractul de muncă (Arbeitsvertrag) semnat de cele două parți: angajator (Arbeitgeber) și angajat (Arbeitnehmer).

Salariul net pe care îl vei primi diferă de la o persoană la alta și depinde de mărimea salariului și de situația familială.

Contribuțiile pe care angajatul trebuie să le plătească sunt următoarele: impozitul pe venit (Lohnsteuer), impozitul

pentru biserica (Kirchensteuer), taxa de solidaritate (Solidaritätszuschlag), asigurarea de sănătate

(Krankenversicherung), asigurarea de îngrijire (Pflegeversicherung), asigurarea pentru şomaj

(Arbeitslosenversicherung) și asigurarea pentru pensie (Rentenversicherung).

La fiecare sfârșit de lună vei primi un document – echivalentul fluturașului de salariu din România – în care sunt

evidențiate salariul brut, impozitele, contribuțile la asigurările sociale pe luna și pe anul în curs și salariul net.

Documentul are mai multe denumiri în limba germană: Lohnabrechnung, Verdienstabrechnug sau Entgeltabrechnung

și mai conține datele tale personale, contul bancar, numele angajatorului, zile de concediu de odihnă, etc

Model de

În Germania, impozitul pe salariu se calculează în funcție de doi factori: de mărimea salariului și de situația familială a

angajatului.

Mărimea impozitului pe salariu

(secțiune actualizată)

Conform tranșelor de impozitare valabile începând cu 1 ianuariel 2019 veniturile pâna la 9.168 €/an (9.408 € in 2020)

pentru un angajat celibatar si 18.336 €/an (18.816 € in 2020) pentru o familie sunt scutite de impozite

(Grundfreibetrag). În plus persoanele care au copii au o scutire suplimentară de impozit de 7.620 €/an - 7812 € in 2020

(Kinderfreibetrag).

Începând cu aceste valori, impozitul pe salariu, care se calculează în raport cu venitul brut, crește progresiv de la 14%

pâna la 45 % astfel:

veniturile incepând cu valoarea de 9.168 €/an pentru celibatari și 18.336 €/an pentru familii se impoziteaza cu

14% (Eingangsteuersatz)

veniturile incepând cu valoarea de 55.961 €/an pentru celibatari și 111.922 €/an pentru familii se impoziteaza cu

42% (Spitzensteuersatz)

veniturile incepând cu valoarea de 265.327 €/an pentru celibatari și 530.654 €/an pentru familii se impoziteaza cu

45% (Spitzensteuersatz II - Reichensteuer)

Impozitul este reţinut de către angajator odată cu plata salariului, care plăteşte suma direct către administraţia

financiară (Finanzamt).

Clasele de impozitare - Steuerklassen

Toți angajații care câștigă mai mult de 450 de euro pe lună sunt încadrați intro clasă de impozitare. Clasele de

impozitare, 6 la număr, nu depind nici de tipul activității nici de mărimea câștigului brut, ci doar de situația familială a

angajatului.

Steuerklasse 1 – clasa de impozitare 1

Include toate persoanele care nu sunt căsătorite: celibatari, divorțati, văduvi sau care trăiesc separat. La moartea

soțului/soției, soțul supravețuitor nu va fi încadrat automat în clasa 1. În primi doi ani de la deces poate cere încadrarea

în clasa de impozitare 3, mai avantajoasă.

Steuerklasse 2 – clasa de impozitare 2

Această clasă oferă avantaje pentru angajații divorțați sau necăsătoriți care cresc singuri unul sau mai mulți copii. Cel

puțin unul dintre copii trebuie să locuiască împreună cu acesta.

Steuerklasse 3 – clasa de impozitare 3

Încadrarea în clasa 3 de impozitare presupune pe de o parte ca angajatul să fie căsătorit, iar pe de altă parte ca

partenerul să fie de acord să fie încadrat în clasa 5 și să plătească impozite mai mari. Clasa aceasta este potrivită

pentru familiile în care unul dintre soți câștigă mult mai mult sau este singurul care are un venit.

Steuerklasse 4 – clasa de impozitare 4

Clasa aceasta este pentru angajații căsătoriți, cu salarii apropiate, soții având amândoi clasa 4. O combinare cu clasa

3 sau 5 nu este posibilă.

Steuerklasse 5 – clasa de impozitare 5

Încadrarea în clasa de impozitare 5 este posibilă doar în combinație cu clasa 3. Presupune ca angajatul să fie căsătorit

și ambii soți să fie de acord cu încadrarea în această clasă. Angajatul încadrat îin această clasă va plăti impozite mai

mari si va avea un salariu net mai mic.

Steuerklasse 6 – clasa de impozitare 6

Această clasă se alocă persoanelor care au un al doilea sau un al treilea job și care au o altă clasă pentru jobul

principal. Clasa 5 presupune un impozit pe salariu mai mare deoarece multe din deducerile care se pot face la alte

clase nu se pot face aici.

Salariul net vs. salariul brut

De obicei în ofertele de muncă din Germania se precizează salariul brut. În funcție de acesta și de clasa de impozitare

în care te încadrezi salariul net poate varia foarte mult. Dacă vrei să știi orientativ ce salariu net poți primi am făcut un

table cu salariile brute de la 1000 la 4000 de euro și salariile nete posibile.

Salariu brut

Salariu net în funcție de clasa de impozitare

Clasa 1 Clasa 2 Clasa 3 Clasa 4 Clasa 5 Clasa 6

1.200 € 939 € 957 € 951 € 957 € 827 € 784 €

1.400 € 1.066 € 1.096 € 1.117 € 1.066 € 906 € 868 €

1.600 € 1.181 € 1.220 € 1.277 € 1.181 € 983 € 945 €

1.800 € 1.292 € 1.335 € 1.436 € 1.292 € 1.065 € 1.030 €

2.000 € 1.406 € 1.449 € 1.596 € 1.406 € 1.160 € 1.129 €

2.200 € 1.519 € 1.564 € 1.729 € 1.519 € 1.258 € 1.225 €

2.400 € 1.631 € 1.676 € 1.856 € 1.631 € 1.353 € 1.318 €

2.500 € 1.686 € 1.732 € 1.919 € 1.686 € 1.399 € 1.363 €

2.600 € 1.740 € 1.788 € 1.980 € 1.740 € 1.444 € 1.408 €

2.800 € 1.849 € 1.898 € 2.102 € 1.849 € 1.533 € 1.495 €

3.000 € 1.956 € 2.006 € 2.220 € 1.956 € 1.619 € 1.580 €

3.500 € 2.216 € 2.270 € 2.503 € 2.216 € 1.833 € 1.794 €

4.000 € 2.467 € 2.524 € 2.789 € 2.467 € 2.046 € 2.008 €

Salariile nete sunt calculate pentru landul Baden-Württemberg pentru persoane fără copii și fără luare în calcul a

impozitului pentru biserică care nu este obligatoriu pentru românii de religie ortodoxă. Pentru alte landuri pot apărea

diferențe minime. Persoanele care au copii beneficiază de deduceri suplimentare la impozit și vor avea un salariu net

mai mare.

Schimbarea clasei de impozitare

Schimbarea clasei de impozitare se poate face prin depunerea unei cereri la administrația financiară de care aparții -

Finanzamt. La modificarea situației familiale, se poate cere (în mod normal o dată pe an) schimbarea clasei de

impozitare. Schimbarea se face la administrația financiară foarte simplu. Pentru aceasta trebuie ca ambii soți să

meargă la administrația financiară de care aparțin, să completeze cererea de schimbare și să o semneze în fața

funcționarului. Este posibilă o depunere a cererii doar de către unul dintre soți, dacă acesta are un act de identitate în

original și o împuternicire de la celălalt soț. Schimbarea clasei de impozitare are efect începând cu luna următoare

celei în care s-a depus cererea.

Lipsa asigurarii medicale in Germania

Lipsa asigurarii medicale in Germania – Keine Krankenversicherung

Pe scurt, legislatia Germaniei impune prezenta asigurarii medicale, desi absenta asigurarii medicale nu este sanctionata prin lege. La incheierea unui contract cu Krankenkasse ne indeamna bunul simt si siguranta propriului buget.Importanta detinerii asigurarii medicale in Germania

In primul rind persoanele care nu dispun de o asigurare medicala sunt nevoite sa achite serviciile medicale individual, ceia ce costa destul de mult. In al doilea rind nu toate clinicile din Germania vor fi deacord sa accepte o persoana care nu este asigurata, riscind asfel cu neremunerarea serviciilor lor. Deoarece asigurarea nu numai asigura plata pentru servicii, dar acopera si cheltuielile pentru unele situatii neprevazute.

Pina in vara anului 2013, locuitorii Germaniei pentru a incheia un contract cu Krankenkasse erau obligati sa plateasca toate procentele lunare pe anii trecuti incepind din 2007. Ceia ce facea practic imposibil de incheiat o asigurare medicala pentru cei ce nu o aveau. Ca urmare in iulie 2013, a fost adoptata hotarirea de ”amnistie’’ a acestor plati. In cazul in care o persoana prezinta dorinta de a se asigura, datoriile anterioare nu ii sunt luate in calcul. Aceasta ‘’amnistie’’ a fost temporara.

Grupurile de risc in pierderea asigurarii

Conform statisticii pentru anul 2013, in Germania existau aproximativ 137.000 persoane fara asigurare de sanatate, ceia ce inseamna aproximativ 0,2% din totalul populatiei. Cel mai probabil , cifra reala este mult mai mare, deoarece statisticile sunt colectate numai de la persoanele care au viza de resedinta.

Principalul grup de risc – oamenii de afaceri. 35000 de mici intreprinzatori, din cauza economiei instabile nu isi pot permite inregistrarea unui contract public sau privat. In afara de antreprenori mai sunt si casnicile si persoanele care lucreaza cu fractiune de norma.

Aici redau cele mai tipic exemplu cum un cetatean German poate ramine fara nici un tip de asigurare:

Un intreprinzator individual, proprietarul unei mici afaceri si o stare de sanatate buna, inca in tinerete decide sa incheie un contract cu o casa de asigurare medicala privata: doar acolo si contributiile sunt mai mici si o calitate mai inalta a serviciilor medicale. Dar citiva ani mai tirziu, cu inaintarea in virsta si datorita preturilor crescinde a asigurarii private nu mai este capabil sa acopere aceste cheltueli iar trecerea de la asigurarea privata la cea obligatorie este imposibila. Desigur daca nu esti in putere sa platesti mult, poti pe risc propriu sa inchei alt contract cu Privatkrankenversicherung cu o limita de pina la 5000 €.

Asigurarea medicala privata – Privatkrankenversicherung

Expertii Institutului German pentru Cercetare Economica au analizat tendinta de crestere a tarifelor la Privatversicherung din anul 1985 pina in 2005 . Conform statisticilor lor, asiguratul a trebuit sa plateasca o medie de sase la suta pe an mai mult. Schimbarea asigurarii medicale private la alta asigurare privata dar cu conditii mai profitabile nu intotdeauna este avantajoasa. Noua asigurare medicala privata poate cere noului client un control medical general pentru a afla starea generala de sanatate. In cazul bolilor cronice Privatkrankenversicherung poate micsora numarul serviciilor sau de a creste contributia. Insusi Germanii spun despre acest fapt ca sunt intr-o inchisoare de cinci stele din care nu este iesire. Defapt este o iesire daca esti angajat si ai un salariu mai mic de 53,550 mii euro anual si o virsta de pina la 55 de ani trecerea la o alta asigurare este posibila.

Asigurarea medicala de Stat – Krankenversicherung

Pentru cei carora asigurarea privata nu li se potriveste este posibilitaea de a incheia un contract cu asigurarea medicala obilgatorie de stat (Freiwillige Krankenversicherung in der gesetzlichen Krankenkasse). Acest tip de asigurare este disponibil pentru orice persoana chiar si in cazul cind asigurarea medicala inceteaza din oricare motiv, dar trecerea la aceasta trebuie sa aiba loc in prealabil si independent. Regulamentele de admitere, costul si dimensiunea pachetului de asigurare la toate casele de asigurare medicala de Stat sunt la fel. Marimea contributiilor lunare de regula variaza de la 140€ pentru micii antreprenori pina la 600€ pentru angajatii obisnuiti. Insa pentru fiecare caz aparte pot fi nuantele sale in calcularea platii lunare, luind in calcul circumstantele actuale si cele care au dus la trecerea catre asigurarea medicala de stat.

Ce facem in cazul cind avem nevoie de servicii medicale in Germania dar nu avem asigurare medicala?In final voi da citeva recomandari persoanelor care nu detin asigurare medicala si se afla intr-o situatie dificila.

In unele orase din Germania este posibilitatea de a obtine asistenta medicala gratuita la astfel de organizatii sociale ca Behandlungsbus Medmobil. Acesta este un autobus care ofera servicii medicale persoanelor vagabonde, imigrantilor sau celor care au nevoie de ajutor medical. Behandlungsbus Medmobil au medici, asistente medicale si lucratori sociali.
Malteser Migranten Medizin – Este o alta asociatie care ofera ajutor medical anonim persoanelor social vulnerabile inclusiv imigrantilor si persoanelor care locuiesc ilegal pe teritoriul Germaniei.
Centrele de consum – die Verbraucherzentralen – Ofera consultare gratuita in domeniul asigurarilor si problemelor medicinale, aceste Centre se afla pe intrg teritoriul Germaniei.

Învață germana gratis in internet.

Lernportal

Locuitul

1. Piața locuințelor în Germania

Mulți germani locuiesc cu chirie. Spațiul de locuit la un preț avantajos este la mare căutare. Prețurile caselor și ale locuințelor de închiriat au crescut în Germania semnificativ în ultimii 10 ani.
Piața locuințelor în Germania prezintă o ofertă extinsă, însă valoarea chiriilor precum și prețurile de vânzare-cumpărare a locuințelor proprietate personală depind în mod decisiv de locul în care se află acestea: oraș/sat, respectiv localizare/cartier.
Cele mai scumpe orașe germane sunt München, Frankfurt am Main, Stuttgart, Freiburg im Breisgau, Ingolstadt, Hamburg, Heidelberg, Mainz și Darmstadt. Locuitorii acestor orașe cheltuie adeseori mai mult de 30% din venit pentru chirie.
O locuință ieftină la marginea orașului oferă pe lângă avantajele bănești și posibilitatea de a locui într-o zonă verde, departe de forfota orașului. O locuință în suburbiile orașului este avantajoasă mai ales pentru tinere familii cu copii mici. Datorită unei bune infrastructuri a mijloacelor de transport în Germania, centrul orașului este rapid accesibil pentru navetiști.
Pentru imigranți nu există niciun fel de restricții cu privire la căutarea sau cumpărarea unei proprietăți imobiliare. Aceștia pot închiria sau cumpăra o proprietate imobiliară în Germania, aflându-se încă în țara de origine. În aceste cazuri vor trebui însă respectate reglementările legale valabile în Germania privind cumpărarea unei proprietăți imobiliare (de exemplu încheierea unui contract notarial).
Pentru primele săptămâni, până când găsiți o locuință de închiriat sau de cumpărat în Germania există diferite opțiuni de a găsi o cazare.

mai sus

2. Găsirea unui spațiu de locuit

Modalitatea cea mai comună de găsire a unei locuințe - pentru închiriat sau cumpărat - este prin anunțuri imobiliare pe internet sau în ziare care publică acest tip de anunțuri, atât în edițiile tipărite cât și pe propriile pagini web.
De asemenea există diverse portaluri web prin care puteți căuta în mod individual imobile în toată Germania sau publica dumneavoastră înșivă un anunț de căutare a unei locuințe.
Uneori, în locul datelor de contact ale proprietarului sau ale administratorului locuinței în anunțurile imobiliare este afișat un indice numeric sau alfabetic - un așa-numit cifru. Dacă doriți să răspundeți la un astfel de anunț cifrat va trebui să o faceți în scris, la adresa ziarului. Răspunsul va fi trimis de acolo mai departe persoanei care oferă locuința. De asemenea aveți posibilitatea de a angaja un agent imobiliar în scopul găsirii unei locuințe.

Atenție: Luați în considerare că odată cu încheierea cu succes a unui contract de intermediere proprietății imobiliare, agentul poate cere un comision („Maklercourtage” sau „Maklerprovision”). Acest comision poate fi cerut doar dacă dumneavoastră ați contractat agentul imobiliar. Dacă acesta este contractat de către persoana care închiriază locuința (locatorul) în scopul găsirii de chiriași, comisionul va trebui plătit de către aceasta.
Comisionul agentului imobiliar nu are voie să depășească două chirii nete „la rece” („Kaltmiete”) plus TVA. Comisionului agenților imobiliari pentru intermedierea vânzării-cumpărării de proprietăți imobiliare nu este reglementat legal în Germania, acesta se poate negocia liber. Practic, proprietarii și agenții imobiliari se orientează la stabilirea comisionului după regulile tipice ale pieței în landul respectiv,

Dacă întâmpinați greutăți în găsirea unei locuințe vă puteți adresa Oficiului pentru Locuințe („Wohnungsamt”) din orașul sau comuna în care căutați locuința. Adeseori sunt intermediate locuințe direct de acolo. Dacă acesta nu este cazul, angajații Oficiului pentru Locuințe („Wohnungsamt”) vă pot ajuta cu adrese și informații utile. În majoritatea orașelor și comunelor există locuințe sociale.

Atenție: Locuințele sociale pot fi închiriate de regulă doar persoanelor cu un venit scăzut. Pentru acestea aveți nevoie de un certificat care vă atestă dreptul la o locuință socială „Wohnberechtigungsschein”, pe care îl puteți primi de la Oficiul pentru Locuințe („Wohnungsamt”) din localitate.

Sfat: Pentru că în multe regiuni ale Germaniei locuințele nu sunt foarte ușor de găsit este important să fiți bine pregătit când vă depuneți candidatura pentru o locuință.

mai sus

3. Contractul de închiriere

În general există două tipuri de contracte de închiriere: contracte pe o perioadă determinată și acele pe o perioadă nedeterminată, însă de regulă în Germania contractele se încheie pe o perioadă nedeterminată.
Majoritatea contractelor de închiriere sunt

contracte model (PDF, 163,7 KB, documentul este accesibil/accesibil în mare parte utilizatorilor cu dizabilități)

mai mult sau mai puțin cuprinzătoare, care nu se potrivesc întotdeauna situației individuale de închiriere.
De regulă, contractele de închiriere sunt încheiate în formă scrisă. Acest lucru nu este însă obligatoriu. Cu toate că aceleași reglementări legale se aplică asupra contractelor încheiate verbal ca și asupra celor în scris, un contract scris poate fi adus ca dovadă în cazul unei dispute.

Sfat: Asigurați-vă că primiți un contract în formă scrisă, care să conțină toate detaliile relevante. Folosiți în acest scop lista de verificare pentru contractul de închiriere.

Atenție: Înainte de a încheia un contract de închiriere ar trebui să inspectați cu atenție fiecare cameră, împreună cu locatorul, să discutați despre eventuale lucrări de renovare și să verificați stadiul de funcționare al încălzirii, al aparatelor electrice, al prizelor etc. În cazul în care constatați deficiențe înainte de a vă muta, acestea trebuie notate într-un protocol al mutării în noua locuință („Einzugsprotokoll”). Dacă la scurt timp după mutare constatați încă deficiențe, comunicați-le în formă scrisă locatorului.
Aceeași procedură ar trebui să se desfășoare și în momentul în care părăsiți locuința: starea acesteia ar trebui notată într-un protocol al mutării din locuință („Auszugsprotokoll”).

mai sus

4. Garanție pentru închirierea locuinței

De regulă, în contractul de închiriere este stipulată o garanție pentru închirierea locuinței („Kaution”). Această sumă este negociabilă. Suma nu are voie să depășească 3 chirii „la rece” (chirii lunare fără cheltuieli de întreținere).
Garanția este virată de către chiriaș pe contul locatorului. Chiriașul are dreptul de a plăti garanția în 3 rate lunare. Prima rată trebuie plătită în momentul începerii relației de închiriere. Locatorul trebuie să separe suma pe care o primește ca și garanție de alte bunuri de capital pe care le deține și să o depună pe un cont special, destinat doar acestei garanții („Kautionskonto”). Există și alte modalități pentru plata garanției, acestea trebuie însă stabilite între chiriaș și locator. Alte posibilități ar fi de exemplu o garanție bancară („Bankbürgschaft”), deschiderea unui carnet de economii („Sparbuch”) comun sau a unui carnet de economii cu mențiune de blocare a accesului („Sparbuch mit Sperrvermerk”).
Odată cu încheierea relației de închiriere, garanția, împreună cu dobânzile generate de aceasta între timp, trebuie restituită chiriașului de către locator - în cazul în care chiriașul nu îi mai datorează nimic.

mai sus

5. Chirie

Chiria unei locuințe de închiriat se compune din chiria „la rece” plus costurile pentru aprovizionarea cu încălzire, apă caldă, eventual gaz, precum și cheltuielile de întreținere a imobilului (împreună reprezentând chiria „la cald”). Costurile pentru electricitate se plătesc de regulă separat, în baza unui contract pe care îl încheiați dumneavoastră direct cu furnizorul.
În anumite orașe mari, va trebui să vă așteptați să plătiți în jur de 14 € pe metru pătrat pentru o chirie „la cald”, cu cheltuieli incluse pentru încălzire, apă, gaz. În orașele mici, chiriile se ridică la în jur de 8 € pe metru pătrat. Ceea ce înseamnă că pentru o locuință de 50m², vă puteți aștepta la o chirie între 400 și 700 €. Acestea sunt însă doar valori orientative.
Dacă după o anumită perioadă de timp, locatorul dorește să vă mărească chiria, acest lucru este posibil, însă doar în anumite condiții.

mai sus

6. Deficiențe ale locuinței

Dacă pe parcursul perioadei de închiriere apar defecte sau lipsuri ale locuinței, chiriașul este obligat să își informeze locatorul pentru ca acesta să le poată îndepărta.

Sfat: Dacă îi semnalizați locatorului un defect, este important să îi dați și un termen pentru îndepărtarea acestuia.

Până când defectul nu este îndepărtat, chiria poate fi scăzută (micșorată) într-o măsură adecvată. Însă înainte de a face acest lucru, consultați un centru de consiliere, deoarece o micșorare nejustificată a chiriei poate duce la încetarea contractului din partea locatorului.
În cazurile în care locatorul nu îndepărtează neajunsurile, vă puteți îndrepta către Oficiul de Supraveghere pentru Locuințe („Wohnungsaufsichtsamt”) sau Oficiul pentru Reglementarea și Supravegherea Construcțiilor („Bauordnungsamt”). De asemenea puteți beneficia de consiliere contra cost din partea Asociațiilor Chiriașilor („Mietervereine”) sau a unui avocat.

mai sus

7. Încetarea contractului de închiriere a locuinței

Conform legii, se diferențiază între o încetare a contractului de închiriere reglementară și una extraordinară, fără preaviz. Rezilierea contractului de închiriere din partea locatorului este foarte dificilă. Dreptul de închiriere protejează de regulă chiriașul și prevede de aceea obstacole formale ridicate. Conform dreptului de închiriere, locatorul este obligat să motiveze denunțarea contractului, pentru care există doar anumite motive acceptabile din punct de vedere juridic.
Conform legii, chiriașului și locatorului li se aplică termene diferite de preaviz pentru încetarea contractului.
Termenul de preaviz pentru chiriaș
Chiriașii pot denunța un contract de închiriere în principiu oricând, cu respectarea unui termen de preaviz de 3 luni, indiferent de durata perioadei în care au locuit în apartament.
Denunțarea contractului trebuie efectuată în formă scrisă. Pentru a respecta termenul de preaviz, locatorul va trebui să primească documentul de denunțare a contractului cel târziu în a treia zi lucrătoare a unei luni, pentru ca acea lună să mai poată fi pusă la socoteală. Zilele de sâmbătă sunt considerate în acest scop zile lucrătoare.
Există cazuri în care în contractele de închiriere sunt stipulate pentru chiriași termene de preaviz mai scurte decât cel normal de 3 luni. Dacă în contract se stabilește un termen de preaviz de o lună sau chiar de 14 zile, atunci chiriașul poate denunța contractul respectând acest termen scurt.
Invers însă acest lucru nu este posibil: locatorul este obligat să respecte termenele legale de preaviz și nu are dreptul de a le prescurta în interes propriu.

Atenție: Dacă în contract este stipulată o renunțare la dreptul de a înceta contractul („Kündigungsverzicht“) sau o excludere dreptului de a înceta contractul („Kündigungsausschluss”), acest lucru înseamnă că pentru o anumită perioadă de timp contractul nu poate fi denunțat.
Dreptul de a înceta contractul de închiriere poate fi exclus pentru maxim 4 ani de la data încheierii contractului. Dacă în contract este stipulată o excludere a acestui drept pentru o perioadă mai lungă, acea clauză este nulă, așa încât chiriașul poate înceta contractul oricând, respectând termenul de preaviz de 3 luni.

Termene de preaviz pentru locator

Pe perioada primilor 5 ani în care chiriașul locuiește în locuință, locatorul poate denunța contractul, dacă are un motiv, respectând un termen de preaviz de 3 luni.
Odată ce chiriașul locuiește deja de mai mult de 5 ani în locuință, termenul de preaviz crește la 6 luni.
Odată ce chiriașul locuiește deja de mai mult de 8 ani în locuință, termenul de preaviz crește la 9 luni.

Dacă există motive serioase pentru o reziliere extraordinară a contractului (fără preaviz), locatorul este obligat să explice aceste motive în formă scrisă.

mai sus

8. Ajutorul pentru locuință

Ajutorul pentru locuință este o prestație de stat pentru susținerea financiară a persoanelor cu venit scăzut. Puteți primi din partea statului o susținere financiară pentru plata cheltuielilor pentru locuință. Există două forme de ajutor pentru locuință:

ca supliment pentru chirie, dacă închiriați o locuință sau o cameră,
ca supliment pentru responsabilități financiare, dacă locuiți într-un apartament sau într-o casă care vă aparține.

Suplimentul îl primiți doar dacă locuiți în mod real pe teritoriul Germaniei și aveți dreptul la liberă circulație conform Legii privind libera circulație a cetățenilor UE (FreizüG/EU)
Ajutorul pentru locuință îl primiți doar în urma depunerii unei cereri la autoritatea regională răspunzătoare pentru ajutorul de locuință („Wohngeldbehörde”) a administrației comunei, orașului, judecătoriei sau județului în care locuiți. Acolo veți beneficia de o consiliere cuprinzătoare.

Dreptul de ședere

Dreptul de ședere al cetățenilor UE este reglementat prin Legea privind libera circulație în UE (FreizüG/EU). Conform § 11 al Legii privind libera circulație în UE (FreizüG/EU), pentru cetățenii UE sunt valabile însă și anumite dispoziții ale Legii privind regimul străinilor (Aufenthaltsgesetz); de exemplu în cazul accesului la cursuri de limba germană. Și întotdeauna când Legea privind regimul străinilor (Aufenthaltsgesetz) este mai avantajoasă pentru cetățenii UE decât Legea privind libera circulație în UE (FreizüG/EU), se aplică prevederile cele mai avantajoase. Dacă prevederile Legii privind libera circulație în UE (FreizüG/EU) nu sunt aplicabile, de exemplu deoarece dreptul la libera circulație a fost retras, se aplică Legea privind regimul străinilor (Aufenthaltsgesetz).
Ca cetățean al UE nu aveți nevoie de viză pentru intrarea în Germania și nici de un permis de ședere pentru șederea în Germania. Pentru intrarea în Germania este necesar doar un pașaport valabil sau o carte de identitate valabilă. Pentru șederea cu o durată de până la 3 luni nu există niciun fel de condiții.
Puteți beneficia de un drept de ședere pentru mai mult de 3 luni dacă:

lucrați, ca angajat sau ca independent sau
sunteți în căutarea unui loc de muncă și aveți șanse de a-l obține sau
nu desfășurați nicio activitate remunerată, dețineți însă resurse suficiente pentru a vă asigura existența și de asemenea o asigurare medicală suficientă (valabil și pentru studenți sau persoane aflate într-un proces de formare profesională) sau
locuiți legal în Germania de mai mult de 5 ani de zile (drept de ședere permanentă).

Dacă vă mutați domiciliul în Germania, în primele 2 săptămâni după sosire trebuie să vă înregistrați - la fel ca și cetățenii germani - la Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”) responsabilă. Pentru a putea face acest lucru veți avea nevoie de o adeverință din partea persoanei de la care închiriați locuința („Wohnungsgeberbestätigung”). Prin eliberarea adeverinței, aceasta confirmă că v-ați mutat în apartamentul său. În cadrul înregistrări vor trebui prezentate cărțile de identitate și pașapoartele tuturor persoanelor care se mută la domiciliul respectiv. Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”) responsabilă va transmite ulterior datele necesare către Autoritatea Competentă pentru Străini („Ausländerbehörde”) responsabilă.

Atenție: Dacă nu respectați acest termen de înscriere puteți primi, după caz, o amendă de până la 1000 €.

Sfat: Dacă dețineți deja o adeverință din partea angajatorului, respectiv un contract de muncă, este recomandat să le aveți la dumneavoastră pentru a le putea prezenta când mergeți la Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”). Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”) va transmite aceste date, împreună cu datele privind înregistrarea, către Autoritatea Competentă pentru Străini („Ausländerbehörde”).

Atenție: Pentru anumite documente veți avea nevoie de o traducere autorizată în limba germană.

Următorii membri ai familiei au dreptul de a veni în Germania împreună cu un cetățean al UE care beneficiază de dreptul la libera circulație sau odată ce acesta este deja stabilit aici:

soțul/soția,
partenerii unei relații de parteneriat înregistrate,
copii proprii sau nepoți (de fiu/de fiică) sub vârsta de 21 de ani.
Copii sau nepoți (de fiu/de fiică) peste vârsta de 21 de ani, precum și rude în linie dreaptă ascendentă (părinți, bunici etc.), însă doar dacă cetățenii UE sau soțul/soția acestora, respectiv partenerul într-o relație de parteneriat înregistrată le oferă acestora întreținere.

Atenție: Membrii familiei care nu sunt ei înșiși cetățeni ai UE (cetățeni ai unor state terțe) necesită, depinzând de statul din care provin, o viză pentru intrarea în Germania.

Învățarea limbii germane

Există multe posibilități de a învăța limba germană când vă aflați încă în țara dumneavoastră de origine:

În primul rând Institutele Goethe din țara respectivă. Acestea oferă cursuri de limba germană, certificate de limbă și de examinare. Institutul Goethe oferă și lecții de germană online și informații cuprinzătoare despre Germania. Cursurile online vă oferă flexibilitate privind timpul și spațiul, având totodată garanția calității. Dacă doriți, puteți beneficia de asemenea de cursuri individuale. Cursurile de limbă germană a Institutelor Goethe sunt contra cost.

O alternativă gratuită este oferită de către Deutsche Welle. Aici găsiți diverse modalități de a învăța și eventual de a aprofunda limba germană: prin e-learning la calculator, cu video-uri, înregistrări și podcast-uri - sau în mod clasic, cu foi de exerciții care pot fi imprimate.

Pe lângă aceste modalități, școli private de limbi oferă cursuri de germană în întreaga Europă.

Dacă vă aflați deja în Germania puteți participa la cursurile de integrare („Integrationskurse”) finanțate de către stat. Oficiul Federal pentru Migrație și Refugiați (BAMF) vă poate accepta pe dumneavoastră și pe membrii familiei dumneavoastră ca participanți ai unui curs de integrare dacă nu stăpâniți încă îndeajuns limba germană și dacă mai există locuri libere de curs. Accesul la un curs de integrare nu este însă un drept pe care îl puteți revendica.

Componentele unui curs de integrare sunt:

un curs de limbă până la atingerea nivelului de limbă B1, conform Cadrului European Comun de Referință pentru Limbi („GER”), care cuprinde între 600 și 900 de ore de curs și
un curs de orientare, cuprinzând 100 de ore de curs. În cursul de orientare studiați sistemul juridic german, cultura și istoria țării.

Costurile cursurilor de integrare sunt parțial finanțate de către stat.

Informații cu privire la cursul de integrare și posibilitățile de acces la acesta găsiți aici.
Sistemul de informații „WebGis” al Oficiului Federal pentru Migrație și Refugiați vă oferă informații despre operatori de cursuri de integrare și oferte de curs locale (Locul de desfășurare al cursului de integrare).

Dacă ați atins deja nivelul de limbă B1 puteți participa la un curs de limbă în context profesional. Aceste cursuri de limbă promovează integrarea profesională pe piața muncii pentru migranții aflați în căutarea unui loc de muncă. Cursurile de limbă în context profesional se bazează pe cursurile de integrare și sunt destinate învățării limbii începând de la nivelul B1 și până la C2, conform Cadrului European Comun de Referință pentru Limbi („GER”). Adițional există module speciale destinate unor anumite grupuri profesionale și cuprinzând informații despre recunoașterea calificărilor profesionale sau accesul la meseria respectivă. În stadiul de proiect se află de asemenea noi module pentru cei care după participarea la un curs de integrare încă nu au atins nivelul de limbă B1. Modulul destinat atingerii nivelului de limbă B2 este deja disponibil, următoarele fiind dezvoltate treptat. Mai multe informații găsiți pe pagina web a Oficiului Federal pentru Migrație și Refugiați.

În principiu, participarea la un curs de limbă în context profesional este independentă de cetățenia pe care o dețineți. Însă pentru a putea participa, trebuie să îndepliniți anumite condiții. Nici accesul la un curs de limbă în context profesional nu este un drept pe care îl puteți revendica. Participarea la acesta este gratuită dacă nu aveți niciun fel de venit sau un venit scăzut.

mai sus

FAQ Învățarea limbii germane

Cât trebuie să plătesc pentru a face un curs de integrare?

În ce condiții pot participa la un curs de limbă în context profesional? Cine îmi acordă autorizația de participare?

Unde și cum pot obține un număr de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”)?

Odată ce v-ați înregistrat domiciliul în Germania la Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”) din orașul sau comuna în care locuiți, vă este alocat automat un număr de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”). Acesta vă va fi comunicat în scris la scurt timp după înregistrare.

Dacă după data de 01.07.2007 ați mai avut deja o dată domiciliul în Germania și ați fost înregistrat la Direcția de Evidență a Populației („Meldebehörde”) ați primit deja un număr de identificare fiscală („Steuer-Identifikationsnummer”). Acesta rămâne neschimbat pe viață și trebuie folosit din nou.

Impozitul in Germania - 2020

Cetățeni ai Uniunii Europene
Impozit

Venitul dumneavoastră este impozabil în Germania dacă:

aveți domiciliul în Germania
aveți reședința obișnuită în Germania, adică dacă petreceți mai mult de 6 luni pe an calendaristic (183 de zile) în Germania.

Întregul dumneavoastră venit este impozabil. Acesta cuprinde diferite forme de venit (de exemplu salariul, pensii și venituri din închiriere) și, de asemenea, venitul pe care îl realizați în afara Germaniei (venitul global).

Dacă sunteți angajat, venitul dumneavoastră principal va fi cel din salariu. Impozitul pe venitul din salariu („Lohnsteuer”) vă este reținut automat din salariu, în regim de reținere la sursă. În plus, din salariu vă vor mai fi reținute și un spor de solidaritate („Solidaritätszuschlag”) și - dacă sunteți membru al unei comunități religioase finanțate prin impozite – un impozit pentru biserică („Kirchensteuer”). Angajatorul dumneavoastră virează aceste sume direct către Administrația Financiară („Finanzamt”) responsabilă. De asemenea, angajatorul vă deduce din salariu și sumele pe care le datorați către asigurările sociale obligatorii (de șomaj, de sănătate, de îngrijire, de pensie și de accidente). Pe statul de plată pe care îl primiți de la angajator puteți vedea ce sume vă sunt deduse lunar din salariu.

Atenție: Dacă ați încheiat asigurări private, de exemplu o asigurare privată de sănătate, contribuțiile către acestea trebuie achitate individual.

Nivelul impozitului pe venit depinde de venitul dumneavoastră anual. Acesta cuprinde toate veniturile pe care le realizați într-un an calendaristic, mai puțin anumite sume neimpozabile. Există un venit de bază neimpozabil. În anul 2017 acesta este de 8.820 € pentru persoanele singure și de 17.640 € pentru persoanele căsătorite și cele care trăiesc într-o relație de parteneriat înregistrată. Pe lângă acesta există pentru salariați și un venit neimpozabil forfetar de 1000 € pe an. Dacă venitul dumneavoastră anual este mai mare decât aceste sume sau alte sume neimpozabile, veți plăti impozit pe venit pentru suma care depășește aceste limite. Cota de impozitare începe la 14% și crește odată cu creșterea venitului. Cota maximă de impozitare este de 45%.

Dacă din partea băncii dumneavoastră din Germania vă revin venituri din investiții, de exemplu dobânzi, și acestea sunt impozabile. Acestea vor fi reținute direct de către bancă și virate către Administrația Financiară („Finanzamt”). Veniturile din investiții sunt impozabile cu o cotă unică de 25%.

Atenție: Dacă dobânzile obținute nu depășesc 801 € (respectiv 1602 € în cazul soților impozabili în regim comun și al celor care trăiesc într-o relație de parteneriat înregistrată), acestea nu sunt impozabile. În acest scop nu uitați însă să faceți o cerere de derogare de la impozitare la banca dumneavoastră („Freistellungsantrag”).

Familiile și familiile monoparentale beneficiază de anumite avantaje fiscale. Acestea sunt luate în considerare încă din faza deducerilor lunare prin repartiția în clasa de impozitare corespunzătoare.

Vă puteți calcula sarcina fiscală probabilă cu ajutorul calculatorului de salariu și impozit pe venit al Ministerului Federal al Finanțelor.

La încheierea anului calendaristic puteți depune o declarație de venit („Einkommenssteuererklärung”), pentru ca Administrația Financiară („Finanzamt”) să poată verifica dacă ați plătit prea mult sau prea puțin impozit. Deseori este avantajos pentru angajați să depună o declarație de venit. Prin aceasta puteți solicita returnarea eventualelor sume pentru care beneficiați de deduceri. Mai multe informații despre această temă găsiți în FAQ.

Atenție: În anumite cazuri aveți obligația de a depune declarația de venit („Steuererklärung”), de exemplu dacă pe lângă salariu ați avut și alte surse de venit, dacă ați beneficiat de indemnizații de șomaj, indemnizații de boală sau de subvenții pentru lucrul cu program redus, dacă ați avut concomitent mai multe locuri de muncă sau în cazul unor anumite combinații de clase de impozitare. În acest caz trebuie să predați declarația de venit („Steuererklärung”) până pe data de 31 mai a următorului an calendaristic. Este posibil să vi se ceară să efectuați o plată suplimentară de impozit.

Dacă nu sunteți obligat să depuneți declarația de venit, („Steuererklärung”) aveți la dispoziție 4 ani pentru a o face din proprie inițiativă.

Cel mai bine puteți completa declarația de venit („Steuererklärung”) online, prin portalul de internet Elster. Pentru a putea folosi portalul Elster este necesar să vă înregistrați. Puteți completa declarația de venit („Steuererklärung”) și sub formă de formular. În ambele cazuri trebuie să trimiteți declarația de venit („Steuererklärung”) Administrației Financiare („Finanzamt”) în a cărei circumscripție locuiți. Dacă aveți întrebări generale cu privire la declarația de venit („Steuererklärung”), Administrația Financiară („Finanzamt”) responsabilă pentru dumneavoastră oferă în mod regulat program cu publicul, în timpul căruia îi puteți contacta personal sau telefonic.

Dacă aveți nevoie de mai mult sprijin pentru completarea declarației de venit („Steuererklärung”) vă puteți adresa unui consultant fiscal („Steuerberater”) sau unui avocat. Serviciile lor sunt contra-cost. Și Asociațiile de Asistență Fiscală („Lohnsteuerhilfevereine”) vă pot ajuta în domeniul fiscal. Acestea sunt asociații de sprijin reciproc ale angajaților și adeseori costă mai puțin decât consilierea prin consultant fiscal sau avocat.

mai sus

FAQ Impozit

Ce clase de impozitare există în Germania?

Ce prevederi există pentru lucrători independenți, pentru cei care exercită activități lucrative independente („Gewerbe”) sau lucrează în domeniul agricol sau forestier?

Ce sunt de fapt clasele de impozitare?

Ce sunt deducerile?

O parte a veniturilor pe care le realizați vă sunt probabil necesare pentru cheltuieli legate de munca dumneavoastră sau de domeniul asigurărilor sociale sau de alte obligații. De anumite părți ale venitului dumneavoastră nu puteți dispune după cum doriți și prin urmare acestea nu ar trebui impozitate. De aceea, la calcularea impozitului pot fi deduse anumite cheltuieli. Astfel venitul total impozabil scade și implicit scade și impozitul care trebuie plătit. Cele mai importante deduceri sunt:

Cheltuieli pentru necesități profesionale („Werbungskosten”): Aceste cheltuieli survin în contextul activității lucrative. Acestea pot fi de exemplu: cheltuieli în legătură cu candidatura pentru un loc de muncă, pentru îmbrăcămintea de lucru și de protecție, pentru materiale de muncă (de ex. unelte, literatură de specialitate, obiecte de birotică), contribuții către sindicat, cheltuieli pentru drumul dintre locul de muncă (principal) și locuință (sub forma unei sume forfetare în funcție de distanță sau sub forma cheltuielilor efective pentru mijloace de transport în comun, dacă acestea sunt mai ridicate decât suma forfetară), cheltuieli pentru dubla întreținere de gospodărie („doppelte Haushaltsführung”).

Sfat: Pentru fiecare angajat sunt calculate automat cheltuieli pentru necesități profesionale („Werbungskosten”) în valoare de 1.000 € pe an. Dacă în cazul dumneavoastră cheltuielile pentru necesitățile profesionale nu depășesc această sumă nu trebuie să le enumerați sau să le justificați în detaliu. Dacă însă aceste cheltuieli au fost mai mari decât 1.000 € pe an, de exemplu dacă din motive profesionale întrețineți o a doua locuință, deoarece localitatea în care lucrați este diferită de cea în care locuiți (așa-numita dubla întreținere de gospodărie - „doppelte Haushaltsführung”), puteți solicita deducerea fiscală a acestor cheltuieli.
Cheltuieli deosebite: Acestea sunt, de exemplu, cheltuieli legate domeniul asigurărilor sociale (cotizații cu caracter preventiv către asigurări), cheltuieli pentru pensii suplimentare sau donații.
Deduceri pentru persoanele care au copii: Deducerea pentru copii („Kinderfreibetrag”) și cea pentru necesitățile de îngrijire, creștere și educație a copilului.
Cheltuieli excepționale: Acestea sunt cheltuieli care depășesc măsura normală și pe care contribuabilul este obligat să le facă, adică de la plata cărora nu se poate sustrage. De exemplu, cheltuieli personale deosebit de ridicate în caz de boală sau cheltuieli pentru întreținerea și formarea profesională a unei alte persoane căreia contribuabilul îi datorează pensie alimentară.